paradisexotic.gotdns.com:7777

[Dangereux]

Un bãieþel din Valea Jiului munceºte mai mult de 12 ore pe zi pentru a aduce seara mâncare acasã Zeci de copii din oraºele Vãii Jiului, forþaþi de sãrãcie, ajung sã fie întreþinãtori ai familiilor. Este ºi cazul lui Valentin Rotar, un bãieþel de doar 12 ani, care ºtie încã de la 10 ani cât de greu se câºtigã banul. Nu se plânge, chiar dacã ºi-ar dori, câteodatã, sã se joace. El spune cã orele pierdute la joacã înseamnã mai puþinã mâncare pentru frãþiorii sãi.
Valentin Rotar este tatã ºi mamã pentru cei mici ºi singurul ajutor al bunicii. El locuieºte în cartierul Colonie, din Petroºani, într-o casã dãrãpãnatã, împreunã cu bunica ºi cu alþi doi fraþi mai mici: Andrei (6 ani) ºi Iulian (4 ani). Pãrinþii i-au pãrãsit ºi abia dacã ºi-i mai amintesc.
Valentin este copil firav, dar deosebit de isteþ ºi muncitor, deºi nu are decât 12 ani. Bãiatul îºi câºtigã pâinea din vânzarea momelilor pentru pescari. Dupã doi ani de muncã, bãiatul a ajuns nu numai sã asigure bucata de pâine pentru frãþiorii lui, ci chiar sã le ofere ºi altora o pâine.
„Trebuie sã muncesc"
Valentin se trezeºte în fie*care dimineaþã la ora 6.00, pleacã la ºcoalã, iar dupã cursuri merge la muncã. Ajunge acasã seara ºi abia mai poate sã-ºi þinã ochii deschiºi, dar spune cã nu are ce face pentru cã nu-i place sã-ºi vadã frãþiorii suferind de foame.
„Trebuie sã muncesc pentru cã nu avem ce mânca. Fraþii mei sunt prea mici sã ºtie de ce nu avem pâine sau mâncare, iar banii din pensia lui buna ºi din alocaþie nu ne ajung. Mã trezesc dimineaþa, pe la ora 6.00, sã tai lemne pentru foc. Apoi, mã duc la ºcoalã.
Merg pentru cã primesc lapte ºi corn sau brânzã topitã, pe care le aduc acasã la cei mici ºi, în plus, mai învãþ câte ceva. Dupã ºcoalã plec la muncã, la groapa de gunoi sã strâng momealã.
Când nu am comenzi de la pescari, merg la momârlani sã muncesc în gospodãrie, la oi, vaci sau la tãiat de lemne. Primesc bani ºi lapte. îndată ce ajung acasã, seara, frãþiorii mei sar pe mine curioºi sã vadã ce le-am adus. Dacã fac mai mulþi bani ºi mã lasã buna, le cumpãr bomboane. Altfel nu, cã buna drãmuieºte
fiecare bãnuþ", ne povesteºte Valentin.

Copilul a fãcut primii bani, în urmã cu doi ani. Un pescar l-a gãsit rãtãcind pe malul Jiului ºi l-a rugat sã-i adune niºte larve care se folosesc în special la pescuitul pãstrãvilor. Valentin s-a dus. „Mi-a spus cã dacã-i gãsesc momealã o sã-mi dea în schimb cârlige, plutã, plumb pentru undiþã. Am mers pentru cã nu aveam bani sã-mi cumpãr întocmai minunãþii. Când am venit cu marfa, mi-a dat ºi 50 de mii de lei. Mi-a zis cã o sã se întoarcã dupã 3 zile la pescuit ºi, dacã îi strâng iarãºi momealã, îmi mai dã bani ºi o undiþã. N-a fost fericire mai mare! Dupã douã zile a mai venit cu niºte prieteni ºi am primit de la toþi câte 50 de mii. Am fãcut atunci 300 de mii de lei (n.r. – 30 RON).
Am zis cã Dumnezeu mã iubeºte. Buna, când a vãzut banii, a plâns de fericire. Aºa am început afacerile. Eu le duceam momealã, iar ei îmi mã plãteau. Unul dintre ei, George, este patron ºi mã ajutã ºi acum. A vãzut cã ºi eu sunt om de cuvânt", a mai spus copilul.
„M-a scos din sãrãcie"
Acum, Valentin Rotar are deja câteva zeci de clienþi fideli printre pescari ºi nu este sãptãmânã în care, dupã ce trage linie, sã nu adune 100 de lei din aceastã activitate. Mulþi îl cautã acasã pentru a le gãsi un anumit soi de viermi, de râme sau gândaci, spune bunica micuþului. Pentru cã are comenzi serioase, bãiatul munceºte din greu la groapa de gunoi, pentru a aduna momeli. El a realizat expert. ªtie tot ce se cere pentru fiecare soi de peºte din râurile Jiu, Strei ºi Mureº, cumplit de apreciate de minerii pescari.

"Pescuiesc doar de vreo doi ani ºi un amic de-al meu m-a sfãtuit sã vin aici, sã întreb de momealã. Am rãmas uimit când un puºti, care avea de vânzare viermi de vreo trei-patru soiuri ºi râme de alte trei feluri, m-a întrebat unde mã duc sã pescuiesc ºi ce vreau sã prind. Iniþial, m-am înfuriat, crezând cã vrea sã-ºi batã joc de mine. L-am luat la întrebãri ºi mi-a spus cã el vrea ca pescarul, care nu ºtie ce momealã sã foloseascã, sã-i devinã client. Aºa l-a învãþat un prieten de-al lui care este patron. De atunci, de câte ori vreau sã mã duc la pescuit, trec pe la el ºi-i spun care este momeala de care aº avea nevoie. Eu nu aº avea timp sã caut, iar în magazin nu este de calitate", ne spune Ioan Gergheli, un miner care tocmai îºi pregãtea ieºirea de sâmbãtã la pescuit.
Copilul este furnizorul de momealã vie pe care o adunã de peste tot, dar mai ales de la groapa de gunoi a oraºului. Livreazã momealã cam pentru toþi pescarii sportivi aflaþi pe Jiu, la pescuit, la final de sãptãmânã. Afacerea s-a dezvoltat, iar copilul ºi-a „angajat" ajutoare. Alþi colegi din familii sãrmane, din cartier, care-l ajutã la strâns de viermiºori, râme, greieri, scorobeþi sau alte momeli vii.
"Mi-a dat o pâine ºi m-a scos din sãrãcie. Câºtig cam 30 de lei, bani de mâncare pentru trei zile. E un coleg bun ºi chiar învaþã biniºor. Mã mir cã mai are timp sã-ºi facã temele", ne spune Andrei, de 11 ani, unul
dintre ajutoarele micuþului întreprinzãtor ºi coleg de bancã.
_________________
Life is a fucked up dream and another reason to die...